This is an open-access article distributed under the terms of a Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International Public License, which permits unrestricted use, adaptation, distribution and reproduction in any medium, non-commercially, provided the new creations are licensed under identical terms as the original work and the original work is properly cited.

Rezumat Decompresia digestivã în prevenåia fistulelor digestive dupã rezecåia gastricã pentru neoplasmIntroducere: Riscul de fistulã digestivã la pacienåii operaåi pentru neoplasm gastric este crescut datoritã dezechilibrelor biologice generate de evoluåia cancerului, de stadiile avansate la prezentare aei de amploarea intervenåiei. În aceste condiåii utilizarea unor metode tehnice care sã protejeze suturile digestive la aceaeti pacienåi este utilã. Scop: Analiza eficienåei mijloacelor tehnice de protejare a suturilor digestive la pacienåii operaåi în diferite stadii de evoluåie a cancerului gastric. Material aei metodã: Am efectuat un studiu retrospectiv pentru un lot format din 130 pacienåi operaåi pentru cancer gastric în Clinica de Chirurgie Generalã aei Oncologicã I IOB, între 2010-2014. Rezultate: În lotul studiat 38,46% dintre pacienåi au fost în stadiul IV cu complicaåii aei multiple dezechilibre biologice. S-au efectuat 52 de gastrectomii totale, 40 de rezecåii gastrice, iar la 34 pacienåi s-au efectuat "excizii tumorale" paliative sau alte tipuri de intervenåii chirurgicale paliative. La 15 pacienåi dintre cei cu rezecåii gastrice s-a utilizat sondã de decompresie duodenalã, iar la 13 pacienåi dintre cei cu gastrectomie totalã s-a utilizat sonda de aspiraåie esojejunalã alãturi de sonda de alimentaåie jejunalã ca mãsuri tehnice suplimentare de prevenire a fistulei. Incidenåa fistulei de bont duodenal a fost de 7,69%, cea a fistulei de anastomoza esojejunalã de 2,3%, cu o mortalitate generalã de 3,07%, iar la anastomoza gastro-jejunalã a fost de 0,76%. Concluzie: Având în vedere riscul de fistulã la pacienåii cu cancer gastric precum aei creaeterea acestui risc în stadiile avansate de evoluåie, apreciem cã utilizarea mijloacelor tehnice de protecåie a suturilor digestive este beneficã aei oportunã ducând la scãderea incidenåei fistulelor, la scãderea debitului aei a efectelor fiziopatologice ale acestora precum aei la reducerea mortalitãåii.

RezumatIntroducere: Lucrarea îşi propune să prezinte cazul rar al unui teratom testicular combinat cu tumoră neuroendocrină şi să sublinieze dificultatea diagnosticului clinic, paraclinic, a posibilităţilor terapeutice şi evolutive ale acestor pacienţi. Prezentare caz: Pacienţii cu tumori neuroendocrine testiculare reprezintă o raritate, până în 2017 erau 22 cazuri raportate în bazele de date internaţionale. Cazul operat în clinica noastră prezenta o asociere de teratom testicular cu tumoră neuroendocrină. Vârsta de diagnosticare a fost de 39 de ani, pacientul fiind internat în Clinica de Chirurgie cu o tumoră abdominală nedureroasă şi prezentând o masă tumorală testiculară voluminoasă. Markerii tumorii serice (β-gonadotrofina corionică umană, α-feto proteina şi lactat dehidrogenaza) au fost în limite normale. Metastazele pulmonare şi osoase au fost diagnosticate prin CT. Diagnosticul a fost tranşat prin teste de imunohistochimie după orhiectomie şi puncţie medulară. Concluzii: Diagnosticul carcinoidelor testiculare se bazează pe studiul imunohistochimiei. Tratamentul de alegere pentru aceste tumori este orchiectomia radicală. Chimioterapia a determinat reducerea determinărilor pulmonare şi osoase şi dispariţia metastazelor ganglionare.

No abstract

No abstract