Ruinele unui proiect modernist: cercetări arheologice în fosta colonie de muncă forţată din perioada comunistă de la Galeşu/Nazarcea, canalul Dunăre – Marea Neagră / The ruins of a modernist project: archaeological surveys in the communist‐era former forced labour colony at Galeșu/Nazarcea, the Danube – Black Sea Canal

Abstract

Galeşu (actualmente Nazarcea, com. Poarta Albă, jud. Constanţa) este una dintre coloniile de muncă forțată înființate la începutul anilor 1950 cu ocazia lucrărilor de excavare a traseului Canalului Dunăre – Marea Neagră, probabil cel mai ambiţios proiect din istoria României moderne. Deşi numele coloniei este adesea menţionat în lucrările de memorialistică şi în literatura de specialitate dedicate represiunii politice din România comunistă, ruinele sale au fost date uitării. În contextul în care arheologia din România are ca fundament dominant o epistemologie potrivit căreia trecutul recent sau contemporan nu este obiectul de analiză al arheologiei, ci al altor discipline, precum istoria sau antropologia, ruinele fostei colonii de muncă forțată de la Galeșu au fost ignorate atât de cercetarea arheologică, cât și de politicile de patrimoniu. Articolul de față prezintă o sinteză a rezultatelor cercetărilor arheologice desfăşurate în 2012, 2014 şi 2015 la Galeșu/ Nazarcea, în spaţiul în care, potrivit informaţiilor oferite de câţiva foşti deţinuţi politici, dar şi de localnici, a funcţionat colonia de muncă forţată. Demersul a pornit de la premisa că ruinele fostei colonii constituie memoria materială a sistemului concentraţionar comunist şi a perioadei ulterioare, a cărei analiză arheologică, în relaţie cu alte forme de memorie (surse istorice, memorii etc.), poate contribui la o înţelegere mai nuanţată a unui segment din trecutul recent al României. Scopul principal al demersului nostru arheologic este acela de a scoate la iveală memoriile conţinute de sit şi de peisajul înconjurător. De asemenea, s‐ a avut în vedere un studiu preliminar privind valorificarea pentru public a acestei memorii materiale. Cercetările de suprafață, efectuate atât în perimetrul fostei colonii, cât și în zona înconjurătoare, au documentat 30 de structuri certe, patru structuri incerte, precum și diverse urme materiale din perioada ulterioară funcționării coloniei de muncă forțată – ruine industriale, diguri, bazine, halde imense de pământ etc. Două dintre construcții au fost investigate prin săpături arheologice : C20 în 2014 și C9 în 2015 ; alte trei sondaje au fost efectuate cu scopul de a verifica dacă structura C19/ CN3 este o clădire sau un simplu con format din pământ scurs ; săpăturile au indicat faptul că C19/ CN3 este o clădire distrusă. Pentru completarea datelor au fost culese informaţii de la oamenii locului, inclusiv un martor al perioadei de funcţionare a coloniei. În opoziție cu filosofia de cercetare dominantă în România, cercetările arheologice de la Galeșu au scos la lumină o imagine a fostei colonii de muncă forțată diferită nu doar de cea oferită de documentele oficiale, ci și de cea descrisă în lucrările memorialistice. Totodată, analiza contextuală a biografiei ruinelor a dus la evidențierea unor aspecte ignorate de discursurile istorice și de politicile memoriei, contribuind la o altfel de înțelegere a Canalului Dunăre – Marea Neagră.