RezumatIntroducere: Studiul nostru subliniazã raritatea cazurilor de adenoame paratiroidiene (AP) publicate în literatura medicalã autohtonã, expresia clinicã diferitã în care predominã formele "istorice" ale bolii ca şi dificultãţile şi întârzierile de diagnostic confirmând totodatã chirurgia ca standardul de aur al tratamentului. Pacienţi şi metodã: Sunt analizate retrospectiv demografia, datele clinice, de laborator şi cele imagistice, procedurile chirurgicale şi constatãrile anatomopatologice ca şi rezultatele obţinute în 18 cazuri documentate de AP tratate chirurgical. Rezultate: Raportul m/f al cazurilor a fost de 1/5 iar vârsta acestora a variat între 16-58 (medie 46). Litiaza urinarã (n=9) şi leziunile osoase (n=6) au fost cele mai întâlnite manifestãri menţionate. Acestora li s-au adãugat tulburãri psihiatrice şi neuromusculare, cele digestive (pancreatita şi ulcerul peptic), hipertensiune arterialã ca şi prezenţa unui nodul palpabil. Diagnosticul a fost confirmat prin dozãrile calciului şi fosforului seric, fosfatazei alcaline şi PTH, ecografia şi scintigrafia cu techneţiu 99m. Au fost practicate 18 adenomectomii din care 16 dupã explorarea cervicalã bilateralã şi douã prin abord minim invaziv. În 9 situaţii s-a recurs la exereze tiroidiene concomitente pentru leziuni asociate sau în scop tactic. Examenul microscopic a confirmat diagnosticul de AP cu celule principale şi oxifile, într-un caz fiind identificat un adenom "atipic". Într-o altã observaţie, la 3 ani dupã exereza unui AP benign, s-a constatat o recidivã clinicã ipsilateralã care s-a dovedit a fi un carcinom (leziune nouã sau eroare a diagnosticului iniţial?). Evoluţia clinicã şi bioumoralã postoperatorie imediatã şi la distanţã a fost favorabilã în toate cazurile cu excepţia cazului de carcinom care a decedat dupã 14 luni de la reintervenţie. Concluzii: În pofida raritãţii şi dificultãţilor de diagnostic a cazurilor de AP, practicienii trebuie sã fie conştienţi de posibilitatea existenţei acestor leziuni în vederea unui tratament cât mai precoce şi adecvat în care chirurgia reprezintã standardul de aur. Original Article
IntroductionPrimary hyperparathyroidism (PHP) is the third most common endocrine disorder after diabetes mellitus and thyroid illnesses, the case studies showing an estimated prevalence in general population of 0,5-1% and an annual incidence of 28 cases per 100000 people (1,2,3). Single gland sporadic parathyroid adenoma (PA) represents the most frequent cause (85-90%) of PHP cases. In the other affected patients hyperplasia, carcinoma and familial forms can occur (4,5). Demographics and clinical characteristics of PA underwent a dramatic change in the 1970s with the widespread availability of serum calcium screening by the multichannel autoanalyzer (6,7). Therefore the rare classical observations of PA diagnosed by consecrated clinical tetrad "painful bones, renal stones, abdominal groans and psychic moans" and objectification of hipercalcemia, become actually a common endocrine disease, 80% of cases appearing asymptomatic a...