Insulinomas are functional neuroendocrine pancreatic tumors rarely encountered in pediatric pathology.Insulinomas are usually solitary and sporadic, but may occur in association with multiple endocrine neoplasia type 1. Whipple's triad—hypoglycemia, simultaneous compatible adrenergic and/or neurological signs, and relief of symptoms upon the administration of glucose—remains the fundamental diagnostic tool.We report a case of insulinoma in an 11-year-old boy with malnutrition and mild psychic retardation.History revealed neuroglycopenic symptoms associated with hypoglycemia that returned to normal values after glucose intravenous infusion; before admission in our unit, the levels of circulating insulin, as well as the abdominal ultrasound and abdominal computed tomography scan, were reported within normal range. During hospitalization in our service, the glycemic curves showed recurring low values associated with low glycated hemoglobin, positive fasting test, and elevated C-peptide. The pancreatic ultrasound was inconclusive, but the magnetic resonance imaging revealed a high signal focal area with a diameter of 1 cm, located in the tail of pancreas. Conventional enucleation of the lesion prompted a spectacular normalization of glucose metabolism and the alleviation of the main clinical symptoms. The child had a favorable evolution in the clinical follow-up, presenting with weight gain and progressive remission to complete disappearance of most symptoms—except for the mental impairments.Although in our case Whipple's triad was apparent from the beginning, the diagnosis was delayed due to the failure of conventional imaging methods in locating the tumor. Weight loss and mental impairment contributed to the diagnosis pitfalls.Pediatricians should be aware of confusing and nonspecific symptoms, especially when children with insulinoma present mental or neurological retardation. Despite the existence of medical regimens, surgery remains the gold standard for the therapeutic approach to this condition.
RezumatIntroducere: Studiul nostru subliniazã raritatea cazurilor de adenoame paratiroidiene (AP) publicate în literatura medicalã autohtonã, expresia clinicã diferitã în care predominã formele "istorice" ale bolii ca şi dificultãţile şi întârzierile de diagnostic confirmând totodatã chirurgia ca standardul de aur al tratamentului. Pacienţi şi metodã: Sunt analizate retrospectiv demografia, datele clinice, de laborator şi cele imagistice, procedurile chirurgicale şi constatãrile anatomopatologice ca şi rezultatele obţinute în 18 cazuri documentate de AP tratate chirurgical. Rezultate: Raportul m/f al cazurilor a fost de 1/5 iar vârsta acestora a variat între 16-58 (medie 46). Litiaza urinarã (n=9) şi leziunile osoase (n=6) au fost cele mai întâlnite manifestãri menţionate. Acestora li s-au adãugat tulburãri psihiatrice şi neuromusculare, cele digestive (pancreatita şi ulcerul peptic), hipertensiune arterialã ca şi prezenţa unui nodul palpabil. Diagnosticul a fost confirmat prin dozãrile calciului şi fosforului seric, fosfatazei alcaline şi PTH, ecografia şi scintigrafia cu techneţiu 99m. Au fost practicate 18 adenomectomii din care 16 dupã explorarea cervicalã bilateralã şi douã prin abord minim invaziv. În 9 situaţii s-a recurs la exereze tiroidiene concomitente pentru leziuni asociate sau în scop tactic. Examenul microscopic a confirmat diagnosticul de AP cu celule principale şi oxifile, într-un caz fiind identificat un adenom "atipic". Într-o altã observaţie, la 3 ani dupã exereza unui AP benign, s-a constatat o recidivã clinicã ipsilateralã care s-a dovedit a fi un carcinom (leziune nouã sau eroare a diagnosticului iniţial?). Evoluţia clinicã şi bioumoralã postoperatorie imediatã şi la distanţã a fost favorabilã în toate cazurile cu excepţia cazului de carcinom care a decedat dupã 14 luni de la reintervenţie. Concluzii: În pofida raritãţii şi dificultãţilor de diagnostic a cazurilor de AP, practicienii trebuie sã fie conştienţi de posibilitatea existenţei acestor leziuni în vederea unui tratament cât mai precoce şi adecvat în care chirurgia reprezintã standardul de aur. Original Article IntroductionPrimary hyperparathyroidism (PHP) is the third most common endocrine disorder after diabetes mellitus and thyroid illnesses, the case studies showing an estimated prevalence in general population of 0,5-1% and an annual incidence of 28 cases per 100000 people (1,2,3). Single gland sporadic parathyroid adenoma (PA) represents the most frequent cause (85-90%) of PHP cases. In the other affected patients hyperplasia, carcinoma and familial forms can occur (4,5). Demographics and clinical characteristics of PA underwent a dramatic change in the 1970s with the widespread availability of serum calcium screening by the multichannel autoanalyzer (6,7). Therefore the rare classical observations of PA diagnosed by consecrated clinical tetrad "painful bones, renal stones, abdominal groans and psychic moans" and objectification of hipercalcemia, become actually a common endocrine disease, 80% of cases appearing asymptomatic a...
Primary thyroid lymphomas account for less than 5% of all thyroid malignancies and the majority of cases concern non- Hodgkin's lymphoma of B and T-cell origin as well as Hodgkin's lymphoma. Mucosa-associated lymphoid tissue (MALT) lymphoma are a relatively recently described subset of low grade B-cell non-Hodgkin's lymphoma representing between 6 and 27% of the patients with thyroid lymphomas. These cases occur usually in patients with Hashimoto's thyroiditis having a long indolent course and delayed diagnosis, actually benefit from several therapeutic opportunities among them even surgery and a favorable prognostic. Herein we present a 42-year-old female admitted in our unit for a right firm sensitive thyroid swelling, nonhomogeneous on ultrasound images. FNAB showed cellular smears of mixed follicular cells on a background of mature lymphocytes displaying some nuclear atypia and scanty cytoplasm but no definite malignant elements. Intraoperatively, in addition to the "banal" goiter that was found, some subcentimeter cervical lymph nodes were evidenced. Frozen section showed no evidence of malignant or even suspected cellular elements. However a total right lobectomy and lymph node excision was performed. Microscopy revealed a diffuse lymphoproliferative infiltrate in a background of lymphocytic thyroiditis suggesting a diagnosis of B-cell lymphoma of MALT type and the patient was referred to chemotherapy. She was currently under follow-up without recurrences or metastases after two years from surgery.
Manifestãri clinice aei tratamentul chirurgical al patologiei tiroidiene la pacienåii peste 65 ani Introducere: Creaeterea semnificativã a duratei de viaåã a populaåiei a condus la o semnificativã sporire a prevalenåei condiåiilor tiroidiene benigne aei maligne aei în egalã mãsurã a intervenåiilor chirurgicale pentru aceastã patologie. Pacienåi aei metodã: Într-o serie personalã de 464 tireopatii tratate chirurgical într-un interval de douã decade am înregistrat 51 cazuri (10.9%) peste 65 ani dintre care 11 (2.4%) depãaeind 75 ani. Sunt analizate caracteristicele demografice, clinice aei diagnostice împreunã cu indicaåiile, tehnicile chirurgicale aei rezultatele acestora în timp. Cercetarea statisticã retrospectivã analizând raportul de risc aei intervalul de încredere (95%) nu a identificat factori suplimentari de risc ai complicaåiilor postchirurgicale la aceastã grupã de vârstã. Rezultate: Am consemnat 33 femei aei 18 bãrbaåi (raport 1,8/1) confirmaåi clinic, paraclinic aei histologic cu guaeã (multi)nodularã 24 cazuri (47.0%), tirotoxicoze 18 cazuri (35.2%) aei respectiv carcinoame tiroidiene 9 cazuri (17.6%). Au fost practicate 34 tiroidectomii totale sau subtotale aei 17 exereze conservatoare. Nu am înregistrat decese postoperatorii dar am notat câte trei cazuri de hipocalcemie prelungitã aei respectiv câte douã paralizii recurenåiale aei recidive lezionale. În toate cazurile benigne am realizat vindecãri stabile în timp ce în cancere am obåinut supravieåuiri la 3-5 ani în 4 tumori papilare. Concluzii: În pofida unor dificultãåi de diagnostic aei riscurilor suplimentare legate de comorbiditãåi, patologia tiroidianã benignã aei malignã instalatã la bolnavi peste 65 ani poate beneficia de toate tipurile de exereze glandulare conservatoare sau radicale în condiåiile unei selecåii riguroase a cazurilor.
Cardiotireozele: conexiuni patogenice, aspecte clinice aei indicaåii chirurgicale Introducere: Prezenåa manifestãrilor cardiovasculare a fost semnalatã odatã cu primele cazuri de hipertiroidism descrise de Parry (1825) aei Basedow (1840) fiind menåionatã de ultimul autor în clasica triadã de la Merseburg. Componenta cardiacã poate fi genuinã sau se instaleazã ca o complicaåie a unei suferinåe preexistente. Material aei metodã: Autorii prezintã 49 observaåii de cardiotireoze: 11 bãrbaåi aei 38 femei în vãrstã de 12-72 (medie 45) ani, selectate dintr-o serie omogenã de 138 tirotoxicoze operate în cursul a douã decenii. Au fost înregistrate 15 cazuri de boalã Basedow, 16 adenoame toxice aei respectiv 18 guaei multinodulare toxice. În cadrul acestora s-au asociat-sub formã izolatã sau dominantã clinic-insuficienåã cardiacã în 10 cazuri, tulburãri de ritm în 21 situaåii aei suferinåe coronariene la 9 pacienåi. Acestora li s-au adãugat 7 cazuri de hipertensiune arterialã aei alte douã prezentând valvulopatii mitrale. Majoritatea observaåiilor a realizat însã asocieri ale acestor suferinåe. În cazul hipertiroidismului diagnosticul a fost stabilit clinic fiind confirmat de examenele imagistice aei dozãrile biologice în timp ce suferinåele cardiace au fost certificate prin anamnezã, examen obiectiv, EKG aei ecocardiografie. Toate cazurile au fost operate practicându-se 33 tiroidectomii totale aei aproape totale aei 16 lobectomii fãrã a se înregistra complicaåii cu excepåia a trei episoade de tahiaritmie postoperatorie, în rest obåinãndu-se vindecãri sau ameliorãri semnificative în 43 (87,7%) din cazuri. Discuåii aei concluzii: Diagnosticul patogenic al aaea ziselor cardiotireoze nu este întotdeauna uaeor de formulat, în special datoritã componentei cardiace care poate "umbri" o suferinåã subclinicã, mascatã a hipertiroidismului, uneori produs de condiåii etiologice inedite (administrare de amiodaronã). Tratamentul medicamentos al acestor condiåii realizeazã doar ameliorãri instabile aei tranzitorii fiind necesare metode radicale de eliminare a parenchimului glandular pathologic fie prin administrarea de I 131, preferatã în numeroase centre fie prin exereze chirurgicale bine pregãtite aei executate, eficace mai ales în tiromegaliile importante aei adenomul toxic.
scite is a Brooklyn-based organization that helps researchers better discover and understand research articles through Smart Citations–citations that display the context of the citation and describe whether the article provides supporting or contrasting evidence. scite is used by students and researchers from around the world and is funded in part by the National Science Foundation and the National Institute on Drug Abuse of the National Institutes of Health.
hi@scite.ai
10624 S. Eastern Ave., Ste. A-614
Henderson, NV 89052, USA
Copyright © 2024 scite LLC. All rights reserved.
Made with 💙 for researchers
Part of the Research Solutions Family.