Cercetările arheologice efectuate în perioada 2011-2013 la Bodești au verificat și confirmat unele date cunoscute anterior cu privire la locuirea preistorică de aici. Situl s-a format în urma locuirilor cucuteniene succesive (din fazele A, A-B și B), la aspectul actual contribuind și frecventările umane din epoca bronzului (perioadele timpurie și mijlocie).Poziția dominantă a platoului, înconjurat de pante abrupte spre nord, vest și sud, justifică pe deplin alegerea așezării primilor locuitori. Întrucât cercetările arheologice mai vechi au oferit date neclare cu privire la fortificarea artificială a sitului, în 2013 am deschis o secțiune pentru a verifica existența unui presupus șanț de apărare la piciorul pantei de est. A fost descoperit cu acest prilej un segment al unui șanț transversal care barează accesul dinspre terasa învecinată. În punctul în care a fost secționat, șanțul are o deschidere de aproximativ 11 metri și o adâncime de peste 3,5 metri, coborând până în substratul geologic, reprezentat de depozite de marne. Stratigrafia, alături de artefactele descoperite în umplutură la diferite adâncimi, indică mai multe secvențe de umplere (cea mai consistentă fiind-în timpul fazei Cucuteni A).Secționarea în mai multe puncte a acestei structuri de pământ este necesară pentru validarea datelor prezentate.
The aim of this paper is to present a series of discoveries attributed to the Turkic nomadic populations (11th– 12th centuries), resulting from archaeological research conducted in 2018 and 2019 in several burial mounds placed in the localities of Târgșoru Nou and Inotești from Prahova County, as well as Lunca from Buzău county. It includes descriptions of the investigated archaeological features, the results of the anthropological and archaeozoological determinations as well as those of the physico-chemical investigations of some metal artefacts, and absolute chronology dates. Given that artefacts were part of the archaeological features investigated, we briefly present information regarding their analogies and occurrence. These discoveries highlight a time period which is otherwise scarcely known in this region and at the same time add weight to other materials already published during past years.
Starting with late 2018, a new archaeological research project has been unfolding in the framework funded by the Romanian Governmental Unit for Research and Development (UEFISCDI) dedicated to top fundamental research, as one of the few winners of 2016 edition (the single to date) of 'Complex Projects for Frontier Research' competition. The Project, whose aims and methods will be shortly presented further, is entitled 'Hidden Landscapes: Exploratory Remote-sensing for the Archaeology of the Lost Roads, Borders and Battlefields of South-Eastern Carpathians' (HiLands). It implements a systematic and diachronic investigation of the historic strategic circulation corridors crossing the South-Eastern part of the Carpathian Mountains -the main gate used along ages by people transiting between Transylvania and the Danube or the Black Sea. In order to achieve such aims we have been exploring, starting from large scale LiDAR surveys, the circulation corridors' diachronic archaeological fingerprint, preserved in the shape of repeatedly fortified landscapes. LiDAR surveys have been carried on continuously since 2018, by airplane, but also with portable sensors based on SLAM technology. The results of the LiDAR explorations were enhanced by field surveys, geophysical prospections and pin-pointed excavations, in order to elucidate the nature of anomalies or better contextualize the significance and layout of the roads' routes. The results of these activities are resumed in a constantly updated, open access, online data base of archaeological sites -The archaeological index of South-Eastern Carpathians (AISEC). The current contribution details the essentials of HiLands research (aims, concepts, methods), in order to introduce in the scientific circuit the AISEC's functions and instruments, ready to be used as citable work.
În cursul campaniilor din anii 2019– 2020, cercetarea nivelurilor eneolitice s‑a desfăşurat în secţiunea 11, situată în partea de NV a sitului de la Pietroasa Mică – Gruiu Dării. Au fost identificate şi cercetate zece complexe arheologice eneolitice : C113 şi C295 (resturi de construcţii incendiate) ; C295a („aglomerare” de materiale arheologice) ; C298 (grupare de pietre dispuse circular) ; C296– 297 şi C299– 302 (gropi şi/ sau alveolări). În cele două campanii a fost continuată şi finalizată cercetarea unor complexe pre‑ şi protoistorice care au secţionat câteva dintre amenajările eneolitice menţionate : C293 (groapă identificată în caroul C), C275 (şanţ de fundaţie observat pe toată lungimea S11 şi care intră în profilele de NE şi SV) – ambele atribuite epocii bronzului ; C204 (caroul D) şi C229 (caroul B) – gropi atribuite epocii fierului. Observaţiile stratigrafice au evidenţiat existenţa, în cadrul depunerii eneolitice, a două niveluri (N. 1 şi N. 2) cu o grosime medie de cca. 35– 45 cm. În N. 1 (nivelul eneolitic superior) au fost identificate complexele 113, 295, 295a şi 296, iar la baza N. 2 (nivelul eneolitic inferior) au fost observate complexele 297– 302. În depunerile eneolitice din S11 au fost descoperite materiale arheologice numeroase şi variate : fragmente ceramice (Cucuteni B2 laolaltă cu Cernavoda Ic) ; recipiente întregi sau întregibile ; plastică zoomorfă şi antropomorfă ; greutăţi din lut ; unelte din materii dure (piatră, os şi corn de cervide) ; podoabe şi/ sau pandantive ; piese diverse cu funcţionalităţi incerte. Nivelurile eneolitice mai conţineau, amestecate cu artefactele amintite, resturi osteologice de animale, depuneri răzleţe sau aglomerări de pietre şi o cantitate foarte mare de chirpici arşi. Au fost prelevate 1380 de resturi scheletice de animale, respectiv 889 din nivelul 1 și 491 din nivelul 2. Materialul arheozoologic este tipic resturilor menajere (Tab. 1), cu urme de tranșare, ardere, dinți de carnivore și de rozătoare. Cu excepția câtorva fragmente ce provin de la păsări, materialul este reprezentat de mamifere, preponderent domestice. Dintre speciile domestice, predomină, în ambele niveluri, ovicaprinele și vita domestică. Porcul și câinele contribuie cu foarte puține resturi. Animalele sălbatice sunt prezente cu puține fragmente ce provin de la cerb, căprior, mistreț, vulpe, iepure și un rozător de talie mică, probabil popândău. Pe lângă oasele de mamifere, au fost descoperite și 15 oase de păsări, majoritatea de talie mare, din categoria gâștei sau dropiei. Economia animalieră era axată pe ovicaprine și vite, porcul având un rol foarte mic. Sunt dovezi că și câinele era consumat. Vânătoarea este slab reprezentată.
scite is a Brooklyn-based organization that helps researchers better discover and understand research articles through Smart Citations–citations that display the context of the citation and describe whether the article provides supporting or contrasting evidence. scite is used by students and researchers from around the world and is funded in part by the National Science Foundation and the National Institute on Drug Abuse of the National Institutes of Health.
hi@scite.ai
10624 S. Eastern Ave., Ste. A-614
Henderson, NV 89052, USA
Copyright © 2024 scite LLC. All rights reserved.
Made with 💙 for researchers
Part of the Research Solutions Family.