Introducere: Obezitatea este în prezent o problemă de sănătate importantă, care evoluează rapid la nivel mondial. În ultimii ani numărul intervenţiilor chirurgicale conexe obezităţii a crescut. Cea mai frecventă preocedură chirurgicală a obezităţii este gastrectomia longitudinală laparoscopică (LSG). Scopul acestui studiu a fost compararea expresiei genetice a hormonului gherlin în zone diferite ale stomacului. Material şi metodă: 19 pacienţi obezi supuşi LSG au fost examinaţi în cadul acestui studiu. Grăsimea din două părţi diferite ale stomacului (fundus şi zona superioara a acestuia) a fost analizată prin testul ELISA (enzyme-linked immunosorbent assay). Au fost aplicate tehnici de izolare ARN, ADN complementar şi RQ-PCR (detecţie în timp real: real-time PCR). În plus, un kit de analiză ELISA a fost folosit pentru a măsura cantitatea de gherlin la pacienţii obezi. Au fost comparate statistic nivelele de gherlin din fundus şi zona superioara a acestuia. Rezultate: În cazul tuturor celor 19 pacienţi, nivelul mediu de gherlin a fost mai mare de 30. Nivelul mediu de ghelin a stratului de grăsime localizat în partea superioara a fundusului a fost mai mare de 30 în cazul a 4 pacienţi; nivelul mediu a fost 5 la restul pacienţilor. Am observat o diferenţă statistică semnificativă a nivelului de gherlin între fundus şi stratul de grăsime al acestuia. Concluzie: Recoltarea ţesutului gras din fundus nu este practicată de rutină în timpul LSG. Totuşi, creşterea nivelului de hormon gherlin în acest ţesut necesită prelevarea de ţesut din fundus în timpul intervenţiei chirurgicale.Cuvinte cheie: gastrectomia longitudinală laparoscopică (LSG), nivel de gherlin, ţesut gras gastric, fundus Abstract Introduction: Obesity is currently an important health problem that is rapidly

No abstract