Această lucrare 1 și-a propus să realizeze sinteza studiului materialului ceramic romano-bizantin din Dobrogea publicat de la Vasile Pârvan până în anul 2009, reflectând stadiul actual al publicării acestei categorii de material, reunind aproximativ 3000 de fragmente ceramice. Pornind de la această realitate, şi în lipsa analizelor de pastă, este clar că nu putem vorbi de concluzii definitive şi că acestea vor suferi modificări pe măsură ce vor fi publicate alte loturi ceramice. Prin publicarea concluziilor lucrării de doctorat Ceramica romană din secolul al VI-lea la Dunărea de Jos. Studiu statistic şi funcţional cu vedere specială asupra Dobrogei, aflată la rândul ei în curs de publicare, am dorit să facilităm accesul online la baza de date care a constituit suportul demersului în cauză: (http:// cercetariarheologice.ro/materials/ca28.2.13/CEROM.zip).
Cetatea se află la peste 1300 m altitudine pe creasta Munţilor Siriu, la cca 2 km sud de vechea graniţă a Ţării Româneşti cu Transilvania şi la aproximativ jumătatea drumului ce leagă satul Slon (com. Ceraşu, jud. Prahova) la sud de Carpaţi, de com. Valea Buzăului (jud. Braşov) de la nord de munţi. Cetatea are forma unui patrulater cu laturile inegale, cele mai lungi orientate nord-sud, cu turnuri de apărare la colţuri, şi este amplasată pe o suprafaţă uşor neregulată. Forma şi dimensiunile turnurilor diferă, astfel : turnul de nord-est (cel mai mic) este aproximativ pătrat, cel de nord-vest (în punctul cel mai înalt al cetăţii) este trapezoidal, cel de sud-vest dreptunghiular, iar cel de sud-est are 5 laturi, în interiorul său aflându-se 4 camere. Cetatea a avut două intrări, una pe latura de sud, iar cealaltă pe latura de nord. În faţa laturii sudice a cetăţii a fost săpat un şanţ de apărare cu o deschidere la gură de 14 m, ce se adânceşte în stâncă sub forma literei „ V”. În lungul acestui şanţ, în dreptul curtinei sudice au fost interceptate resturile a două ziduri paralele cu cel al curtinei, unul având rol de contraescarpă. Zidurile cetăţii (păstrate astăzi la nivelul terenului de călcare) sunt lucrate din piatră de carieră cioplită, având grosimi variabile, după cum urmează : 1,20 m la turnuri şi la curtinele de est şi vest, 1,50 m la curtina sudică şi 1,15 m la curtina nordică. În interior, cetatea a avut mai multe amenajări, dintre care menţionăm drumul de strajă din lemn de-a lungul zidurilor, cabane şi anexe din lemn adosate zidurilor, a căror existenţă a fost indicată de stratul de cenuşă, cuiele şi gropile de la stâlpii de susţinere găsite în timpul săpăturilor, două cuptoare pentru coptul pâinii, o vatră etc. S-a constatat, din punct de vedere stratigrafic că cetatea a avut de suferit două incendii, o distrugere şi cel puţin o refacere. Cea mai mare cantitate de material arheologic rezultată în urma celor trei campanii o constituie ceramica, cele mai vechi fragmente medievale datându-se în secolele XIV – XV. S-au mai găsit cahle de mai multe tipuri, capace de vase, pipe de lut, 11 monede din secolele XVI-XVII, precum şi o inscripţie pe piatră în limba maghiară amintind o restaurare a cetăţii în anul 1628. Într-o groapă au fost descoperite fragmente ceramice şi un obiect de fier a cărui funcţionalitate nu o putem preciza, toate aparţinând epocii fierului. Ţinând cont de materiale găsite, cât şi de planul cetăţii, care are analogii în secolul al XIV-lea, considerăm că cetatea a fost ridicată în a doua jumătate a veacului amintit, ca fortificaţie de graniţă a Regatului maghiar, cel mai probabil în timpul lui Ludovic I (1342 – 1382). Aşadar, fortificaţia de la Tabla Buţii este un monument mult mai târziu, care nu are nimic în comun cu activitatea constructivă a Ordinului teuton, cum s-a crezut până în prezent. Cetatea încetează să funcţioneze pe parcursul ultimului sfert al secolului al XVII-lea, constatându-se însă că, şi după abandonarea sa definitivă din punct de vedere militar, s-au găsit urme sporadice şi superficiale de locuire temporară. Numele de Tabla Buţii provine de la buţile de vin care se vămuiau aici, cetatea fiind probabil numită în izvoarele din a doua jumătate a secolului al XVII-lea – cetatea Buzăului.
scite is a Brooklyn-based organization that helps researchers better discover and understand research articles through Smart Citations–citations that display the context of the citation and describe whether the article provides supporting or contrasting evidence. scite is used by students and researchers from around the world and is funded in part by the National Science Foundation and the National Institute on Drug Abuse of the National Institutes of Health.
hi@scite.ai
10624 S. Eastern Ave., Ste. A-614
Henderson, NV 89052, USA
Copyright © 2024 scite LLC. All rights reserved.
Made with 💙 for researchers
Part of the Research Solutions Family.