The Use and Misuse of Information in Securitate’s Files: The Case of Plamadeala

Abstract

This short article discusses a series of Securitate documents which contain various inconsistencies, and which were written on or about the Romanian theologian Antonie Plamadeala. Examining these files, I attempt to reconstruct the case Securitate built against Plamadeala in the late 1940s, and point to errors and forgeries, which they may contain. Stated differently, I look at evidence, which may have been fabricated by Securitate in order to prove Plamadeala’s alleged ties to the Legionary Movement. I do this by first laying out the series of accusations the Romanian secret police brought against Plamadeala in 1949 and the way in which it constructed its evidence to support its case against him. I then offer a succinct analysis of ways in which one may derive truth from the plethora of information such files may bring to the attention of the modern investigator, truth which, as this article shows, is often juxtaposed with untruth in Securitate archival records

Grija pastorală în Sfintele Taine, între misiunea Bisericii și provocările contemporane ale ecumenismului

“…Sau, cum arată prof. Ştefan Buchiu "în Sfintele Taine, credinciosul se întâlneşte nu numai cu Hristos, Care îl sfinţeşte prin harul Său, ci şi cu Duhul Sfânt, Cel ce este nedespărţit de Hristos atât în Sfânta Treime, cât şi în Biserică. Lucrarea Duhului Sfânt se împleteşte cu lucrarea lui Hristos în Sfintele Taine, căci harul este unic şi îi unifică pe cei ce-l primesc"11 .Iar Taina Treimii, ca mod de manifestare a iubirii depline, dezvăluită nouă oamenilor la nivel practic prin efectele Sfintelor Taine, nu prinde contur decât prin ceea ce fiecare Biserică realizează pentru credincioșii pe care îi are: o Iar lucrul acesta de datorează faptului că Hristos -Arhiereul Veșnic este Cel care a instituit mijloacele prin care să-şi pună la dispoziție, ca "hrană spre veșnicie", Trupul pentru noi şi tot El a făcut ca prin această devenire teandrică să fie posibilă lucrarea harurilor Sale în credincioşii care mărturisesc credinţa în El şi care participă nemijlocit la Tainele Sale, adică la realitatea bisericească ce anticipă spaţiul doxologic etern ("până la sfârșitul veacurilor"), unic ("ca toți să fie Una") și nebiruit ("porțile Iadului nu o vor birui"). Observăm că Sfintele Tainele sunt premisa unei unități de comuniune cu Dumnezeu.…”