Există trăsături slavone în sintaxa limbii române? Două studii de caz

Abstract

Despre articol Istoric:Primit 10 iunie 2014 Acceptat 8 iulie 2014 Publicat 13 ianuarie 2015Cuvinte-cheie: română veche contact româno-slav adjectiv categorial dislocarea formelor verbale inversiunea auxiliarelor Rezumat În cercetarea de față este discutată problema influenței slavone asupra sintaxei limbii române (vechi). Se pornește de la ipoteza că multe dintre trăsăturile sintactice ale românei puse pe seama influenței slavone (mai ales în studii puternic influențate ideologic, apărute în perioada comunistă) sînt, de fapt, fie dezvoltări firești în trecerea de la latină la română, comune cu celelalte limbi romanice, fie rezultatul unor tendințe mai generale, manifestate în istoria limbilor indoeuropene. Se propune un algoritm de lucru pentru a verifica rolul influenței slavone în existența anumitor trăsături sintactice ale limbii române, care este aplicat la două cazuri concrete din limba română veche: topica adjectivelor relaționale și dislocarea formelor verbale compuse, corelată cu inversiunea auxiliarelor. IntroducereÎn acest articol este adusă în discuție o problemă controversată a lingvisticii românești și romanice, existența unor elemente de origine slavonă în sintaxa limbii române vechi, eventual perpetuate și în limba modernă. Influența sintaxei slavone asupra românei vechi este relevantă în măsura în care, după cum se știe, multe dintre textele românești vechi (din secolul al XVI-lea) sînt traduceri religioase (și, în mai mică mă-sură juridice) după original slavon, iar în bibliografie (istorii ale limbii, studii filologice precedînd edițiile de text) numeroase trăsături sintactice ale românei vechi sînt considerate de origine slavonă. Pentru cercetarea de față, nu sînt importante trăsăturile sintactice care apar numai accidental într-un text vechi/într-un număr foarte mic de texte vechi, ci acele particularități generale ale limbii vechi, manifestate în mai multe texte, pe cît posibil variate ca registru. Numai două dintre aceste trăsături (care vor face obiectul unei cercetări mai ample) vor fi discutate în acest articol: topica adjectivelor relaționale și dislocarea formelor verbale compuse.Subiectul propus aici ridică două probleme, la care vom căuta răspunsuri: (i) o problemă de natură lingvistică-este posibil ca sintaxa limbii-țintă să fie influențată de sintaxa limbii-sursă, așa cum se întîm-plă, în mod observabil, în lexic și semantică? și (ii) o problemă de natură istorico-ideologică-este posibil ca un anumit context politic/ideologic să influențeze interpretarea datelor dintr-un domeniu aparent independent de factorul politic, cum este lingvistica?Înainte de a trece la analiza datelor de limbă, trebuie făcute cîteva observații legate de modul în care istoria, implicit contextul politic oscilant, au putut influența interpretarea lingvistică.În istoriografia românească s-au manifestat două tendințe opuse, care au reapărut în mod ciclic, fiecare perioadă aducînd o interpretare proprie a datelor trecutului (Djuvara, 2006;Boia, 2011): pe de o parte, negarea oricărei influențe slave în istoria r...

Translating the Slavonic Present Participles in the Early Romanian Psalters (16th Century)

“…Cf. P. Cancel, Studiul verbului slav [A Study of the Slavic Verb], București 1938; M. Rădulescu, Formele perifrastice "a fi" + gerunziul în textele românești traduse din secolul al XVI-lea [Periphrastic Forms of "a fi" + Gerund in Translated Romanian Texts of the 16 th Century], SCL11.3, 1960, p. 691-698; C. Frâncu, Geneza şi evoluţia formelor verbale supracompuse în limba română [Genesis and Evolution of Multi-compound Verbal Forms in Romanian],ALIL 29, 1983ALIL 29, -1984A. Dragomirescu, The Past Participle and the Participial Clause…; D. Niculescu, The Gerund and the Gerundial Construction in The Syntax…, p. 259-270, 271-323.…”