Electric and Hemodynamic Effects of Beta-Blockers in Patients With Liver Cirrhosis

Abstract

Acute and chronic heart failure can lead to acute or chronic liver injury through various mechanisms. Treatment in these cases should primarily target heart disease. Patients with advanced liver disease may experience various manifestations at the cardiac level, mainly cardiomyopathies (dilatation cardiomyopathy of alcoholic aetiology, hypertrophic cardiomyopathy). These conditions involve hemodynamic changes, systolic function impairment, diastolic dysfunction, reduced cardiac output (low left ventricular ejection fraction-LVEF) and electrophysiological abnormalities (rhythm disturbances, QT prolongation, driving disturbances). Patients with liver cirrhosis usually have rhythm disturbances (tachycardia, bradycardia). The inability to maintain a high heart rate may later contribute to a reduced cardiac output, insufficient to meet the needs of systemic circulation. Beta-blockers (NSBB) are a class of drugs that are extremely important because of their use in various conditions. Their discovery dates back more than 100 years ago when researchers have launched the idea that the pharmacological action of catecholamines consists in the selective binding of certain receptors for which they have a high selectivity. Beta-blockers with intrinsic sympathomimetic action reduce heart rate at rest, lower than propranolol or metoprolol, but interfere with maintaining adequate heart rate under stress or physical effort. Rezumat Insuficiența cardiacă acută și cronică poate duce la leziuni hepatice acute sau cronice prin diferite mecanisme. Tratamentul în aceste cazuri trebuie să vizeze în primul rând patologia cardiacă. Pacienții cu boală hepatică avansată pot prezenta diverse manifestări la nivel cardiac, în principal cardiomiopatii (cardiomiopatie de dilatare de etiologie alcoolică, cardiomiopatie hipertrofică). Aceste afecțiuni implică modificări hemodinamice, afectarea funcției sistolice, disfuncție diastolică, debit cardiac redus și anomalii electrofiziologice (tulburări de ritm, prelungirea QT, tulburări de conducere). Pacienții cu ciroză hepatică au de obicei tulburări de ritm (tahicardie, bradicardie). Incapacitatea de a menține o frecvență cardiacă ridicată poate contribui ulterior la reducerea debitului cardiac, insuficientă pentru a răspunde nevoilor circulației sistemice. Be ta-blocantele sunt o clasă de medicamente care sunt extrem de importante datorită folosirii lor în diferite condiții. Descoperirea lor datează de mai bine de 100 de ani, când cercetătorii au lansat ideea că acțiunea farmacologică a catecolaminelor constă în legarea selectivă a anumitor receptori pentru care au o selectivitate ridicată. Beta-blocanele cu acțiune simpatomimetică intrinsecă reduc ritmul cardiac în repaus, într-o măsură mai mică decât propranololul sau metoprololul, dar interferă cu menținerea ritmului cardiac adecvat sub stres sau efort fizic.

Hepatic pathological features in naïve patients with chronic hepatitis C who have developed thyroid disorder

“…Chronic liver disease can induce systolic and diastolic dysfunction, electrophysiological changes (QT prolongation), and hemodynamic conditions in the presence of a cirrhotic cardiomyopathy. All this can improve significantly after liver transplantation [ 12 , 13 ]. Through the extrahepatic manifestations of the disease, CHC contributes to the elevation of the morbidity and the hospitalization cost, developing economic pressure on health insurance systems [ 14 ].…”