Bone Artefacts from Histria

Abstract

Lucrarea prezintă rezultatele analizei datelor recente privind o categorie specială reprezentată de 19 piese, recuperate în campaniile arheologice 2010 şi 2012 de la Histria, sectorul Basilica extra muros. Piesele reprezintă materie primă neprelucrată (patru metapodii şi un radius de vită), piese finite şi utilizate (suporturi pentru dinţarea secerilor de fier – 9, ace de păr – 4 şi un tub de os). Artefactele sunt datate în secolul al II-lea e. n. În ultimii 60 de ani suporturile pentru dinţarea secerilor de fier au generat numeroase controverse, legate de originea, difuziunea şi mai ales, rolul lor funcţional. Ele au fost descoperite în două mari arii geografice incluzând bazinul occidental al Mediteranei şi zonele de vest şi nord-vest ale Mării Negre şi sunt datate între secolul al V-lea î. e. n. şi sec. al XVIII-lea. Metodologia de studiu include analiza unor parametri variaţi precum datele relative la contextul descoperirii, tipul, starea de conservare, materia primă, dimensiunile, modul de fabricare, urmele de folosire, reamenajarea, urmele de reutilizare. Urmele de fabricare şi utilizare au fost analizate sistematic cu ajutorul microscopiei optice. În afară de relativa raritate a acestor piese, putem menţiona faptul că studiul suporturile antice de os (şi corn de cerb) pentru dinţarea secerilor de fier descoperite în România are avantajul unui demers extins şi unitar, furnizând o importantă contribuţie documentară asupra prezenţei acestor controversate artefacte în regiunile central-estice ale Europei. Obiectele în discuţie ilustrează interfaţa complexă a unor tradiţii de lungă durată, vechi meşteşuguri şi economie agrară la contactul între tehnologia reducerii şi prelucrării fierului, procesarea osului şi a cornului şi utilizarea/ reutilizarea artefactelor rezultate şi cultivarea cerealelor în antichitate în regiunile din jurul Mării Negre. Studiul nicovalelor antice de os şi corn din România şi în primul rând cele descoperite la Histria oferă astfel o importantă contribuţie la cunoaşterea tehnologiei şi economiei în Europa antică.

Broadening the Scope of Bone Anvils: Direct AMS14C Dating from the Island of Menorca (Western Mediterranean)

“…The bone anvil (MTF05-319-161) only retains a fragment of ~7.5 cm in length and was made on a cattle ( Bos taurus ) metapodial (Figure 2). This is in line with the archaeological record as most bone anvils correspond to fragments of diaphysis, proximal or distal halves of long bones of cattle, although other species and skeletal elements have also been observed (Rodet-Belarbi et al 2002; Moreno-García et al 2007; Beldiman et al 2011). The small preserved section of the artifact limits our ability to identify in more detail the skeletal element or anatomical side.…”

“…Traditionally, it has been pointed out that the earliest bone anvils come from Olbia in south-central Ukraine and are dated to the Hellenistic period (Moreno-García et al 2007; Beldiman et al 2011). Similar finds have been reported from the contemporaneous sites of Phanagoreia and Neapolis, also on the Black Sea coast (Semenov 1964).…”

“…Similar finds have been reported from the contemporaneous sites of Phanagoreia and Neapolis, also on the Black Sea coast (Semenov 1964). This has led to suggest the Black Sea Basin as place of origin of the bone anvil and from where it was dispersed to the Mediterranean (Beldiman et al 2011, 2014). Unfortunately, the contextual information and by extension the chronology of all these bone tools remains poorly known (e.g.…”

“…According to the last data summarized (Moreno-García et al 2006; Rodet-Belarbi et al 2007; Grau 2012; Anderson et al 2014), the spatial distribution of the bone anvils is very wide, but mainly focused around the Mediterranean and Black Sea. The origin of these objects is still debated, but the data show that the earliest bone anvils were documented in the Hellenistic–Roman period in southeastern Europe (about 5th century BC to 2nd century AD; Beldiman et al 2011, 2014), and in the Roman period for the central Mediterranean (2nd century BC to 1st century AD; Gál and Bartosiewicz 2012). In the western Mediterranean, at least 500 bone anvils from the Iberian Peninsula, north Africa, Sardinia, and France have been documented, thereby becoming the most explored region (Figure 1).…”

“…However, the earliest artifacts in this zone have been dated to the 5th–7th centuries AD by pottery association (Moreno-García et al 2006; Grau 2012; Anderson et al 2014). This chronological gap of nearly 400–500 yr between the western and eastern part of the Mediterranean distribution implies that the bone anvil originated in the eastern Mediterranean (Beldiman et al 2011, 2014). Other authors consider this geographic difference a bias of the archaeological record (Moreno-García et al 2006; Gál and Bartosiewicz 2012; Grau 2012; Anderson et al 2014).…”