Andrei Grigor, Poiana lui Iocan sau despre meseria de critic literar şi ipostazele ei

Abstract

în 2018, antologia Poiana lui Iocan-ediție îngrijită și prefațată de Lucian Chișu, este o carte cu miză reparatorie care (re)pune în circulație o selecție din publicistica unui analist al fenomenului literar contemporan dotat cu vervă critică, spirit polemic, plăcere a dialogului "viu", pornit din lăuntrul literaturii pentru a se întoarce înapoi, la literatură, după necesare peripluri prin presa culturală și literară postdecembristă. Este vorba despre criticul literar și scriitorul Andrei Grigor, căruia am avut bucuria de a-i fi aproape o bună bucată de vreme, în cadrul Facultății gălățene de Litere, al cărei decan a fost. Tocmai de aceea, ascuțimea muntenească a peneiși a discursului-îmi este familiară, tot atât de familiară precum impresia de (falsă) gratuitate a textelor din această antologie, căci sub retorica oralității ad-hoc, adevărat exercițiu de pastișă nonconformistă, creatoare de noi valențe stilistice-în siajul memorabilelor ziceri moromețiene, se camuflează o radiografiere lucidă a societății românești postdecembriste, cu precădere în latura ei de publicistică literară și culturală. Se naște, astfel, în rândurile cărții, un personaj el însuși memorabil, din familia stilistică și morală a moromețienilor, fundamental meditativă și oarecum tragică prin consecvența apărării unei etici a literaturii într-o luptă fără șanse reale de izbândă cu realitatea. Sau cu istoria din ce în ce mai nerăbdătoare și mai aprigă. Asumându-și masca lui Cocoșilă, acest personaj al tranzițieiraisonneur și înțelept convertit, de voie, de nevoie, în nebun al regelui, prin dubla sa funcție-amuză și spune lucrurilor pe nume-propune o inedită relaționare între cunoscuta replică a personajului lui Marin Preda, "Mănânci c...t", și presa culturală din România postdecembristă. Nemenționată nicăieri explicit, replica vine, însă, la pachet cu personajul și se revalorifică, pe principiul caragialian al temei cu variațiuni, printr-o mare diversitate stilistică și tematică. Caragialiene sunt, în această ordine de idei, denumirile date de Andrei Grigor articolelor grupate sub denumiri precum Ciorne sau Cronica inutilă, caragialian este și un anumit aer de familie comun, rezonând în